Aflată în partea de jos a satului, nu departe de centru, Biserica Parohială „Sf. Voievozi” se remarcă prin masivitatea zidului de piatră , amintind de vrednicia oamenilor de odinioară dar şi de durabilitatea lucrului bine făcut.
Biserica a fost construită între anii 1839 – 1842 în locul unei alte biserici aflată mai în vale în apropierea şoselei Dorohoi – Cristineşti, fiind zidită din piatră şi cărămidă cu un zid înconjurător în lungime de 200 de metri, ridicat odată cu biserica. Legenda spune că după ce ctitorii au donat terenul, la ridicarea bisericii s-a implicat întregul sat , fiecare credincios contribuind prin muncă, după puterea lui. A fost înălţată fără schelă doar pe ridicătură de pământ care la sfârşit a fost împrăştiat. Se vede lucrul acesta şi din faptul că locul pe care este zidită biserica este mult mai înalt decât locurile vecine ei.Foarte important pentru monografia Bisericii „Sf. Voievozi” este un act de donaţie din 13 iunie 1910 din care reiese toată istoria bisericii de până atunci.
Ctitorul bisericii este marele vistiernic Nicolae Rosetti Roznovanu şi soţia sa Maria, proprietarul de atunci al moşiei Ibăneşti. Chiar şi acum se spune că unul din clopotele bisericii atunci când este tras aminteşte prin bătăile lui numele ctitorului.(Roz-no-va-nu). După moartea ctitorilor, moşia, ca şi biserica, a rămas prin moştenire fiicei lor, Emma de Bouille (născută Roznovanu), care o va lăsa apoi Contesei Maria de Courcelles (născută Contesa de Bouille). Când moşiile Ibăneşti şi Cristineşti sunt cumpărate de Gheorghe G. Burghele , avocat şi moşier, este cumpărată şi biserica, care va fi înfrumuseţată şi renovată şi apoi donată pe veci obştii satului Ibănesti.
Foarte important în actul de donaţie este menţionarea hramului bisericii, care la târnosirea ei va avea ca hram „Înălţarea Domnului” – de aici şi hramul satului Ibaneşti. După renovarea făcută de Burghele, biserica primeşte hramul „Sf. Mc. Gheorghe”. Hramul „Înălţarea Domnului” va fi dat apoi bisericii nou construite în cimitir în 1924.Nu se ştie sigur când biserica va fi pusă sub ocrotirea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil , cert este însă că în 1929 biserica este pomenită ca având acest hram care se păstrează şi astăzi.
Primul preot cunoscut al bisericii este preotul Constantin Străchinescu, mort în 1902, în timpul căruia este reînnoită catapeteasma, este pictat naosul şi pronaosul şi înlocuită duşumeaua, care era din piatră şi cărămidă. După moartea preotului Străchinescu paroh a fost numit preotul Grigore Răileanu, în timpul căruia acoperişul, iniţial acoperit cu şindrilă, a fost acoperit cu tablă. Tot atunci a fost construit şi un pridvor din scândură de brad.
Din 5 august 1918 paroh va fi preotul N.V. Hodoroabă, care în cuvântul său de învestitură ca paroh vorbeşte de un loc donat de Gh. Burghele , pe care va fi construită o casă parohială.(nu se cunoaşte însă acest loc nici dacă această casă a mai fost construită sau nu) .În 1942 la împlinirea a 100 de ani de la zidirea bisericii preot era Dumitru Botez, paroh peste Ibăneşti.
La 1 septembrie 1942 va fi numit la Ibăneşti preotul T. Moga, care însă „în înţelegere şi comun acord” cedează locul preotului Dumitru Petraru, care va păstori pentru mai bine de 40 de ani până la moartea sa. Atunci, în 1942, preotul Botez este pus să aleagă între una din cele două biserici din sat, sfinţia sa alegând partea din deal – „Parohia Ibăneşti”, iar preotul Petraru rămânând in vale – „Parohia Măgura”.( Atunci pentru prima dată satul Ibăneşti este împărţit în două parohii.)
Numele „Parohia Măgura”, atribuit parohiei din vale cu biserica Sf. Voievozi va fi păstrat până în anul 1968, când în urma reformei administrative a statului, 17 parohii îşi schimbă denumirea, printre acestea fiind şi parohiile din Ibăneşti: Parohia Măgura devine Parohia Sf. Voievozi, iar Parohia Ibăneşti devine Parohia Înălţarea Domnului.
Activitatea preotului Petraru la această parohie va fi foarte bogată. Sunt făcute reparaţii între anii 1946 – 1956 în exterior, apoi din 1965 şi în interior. În 1972 biserica va fi electrificată, iar pe 20 mai 1973 are loc o resfinţire. Reparaţiile şi renovările continuă şi în anii următori: în 1976 sunt cumpărate două clopote, iar în 1978 se face gard la cimitir, în 1979 este înlocuită tabla cu alta nouă, etc.
În perioada 17 oct. 1982 – 14 iulie 1985 paroh va fi preotul Dumitru Saucă după plecarea căruia parohia va redeveni vacantă suplinită de preotul pensionar Petraru.La 21 sept. 1986 va fi numit paroh preotul Berbeci Constantin, care va păstori timp de şase ani până în 1992. In timpul preotului Berbeci este cumpărată casă parohială, casa fostului învăţător Lupu Neculai.După plecarea preotului Berbeci parohia va fi suplinită de preotul Ciurciun Stelian, viitor protopop de Dorohoi. Pentru doar şase luni la această parohie va fi paroh preotul Vieru Ionel (septembrie 1994 – martie 1995).
Din 15 decembrie 1996 paroh este preotul Mihai Ştefan Bogdan. A fost construită o casă parohială nouă, dotată cu toate cele necesare (gard, beci, garaj, apă curentă, pomi, vie ) este construit la biserică un pridvor din cărămidă mult mai spaţios decât cel vechi, este renovată biserica în interior prin pictură în frescă, catapeteasmă şi icoane noi, mobilier din stejar, la exterior este renovată prin tencuială în praf de piatră, este construit un gard nou din piatră cu feronerie, gardul vechi este renovat, este săpată o fântână de unde am racordat instalaţia de apă, în biserică este montată instalaţie termică cu centrală pe lemne, este construită o magazie, iar biserica, cu ajutorul exclusiv al credincioşilor este dotată cu toate cele necesare: sfinte vase, cădelniţe, veşminte, cărţi şi obiecte de cult, instalaţie de sonorizare, sistem de alarmă, etc. Ca o încununare a efortului credincioşilor la data de 11 sept. 2005 biserica a fost sfinţită de P.S Irineu Slătineanul, actualul Mitropolit al Olteniei.
In anul 2009 s-a demarat construcţia unui complex parohial: casă mortuară, casă praznicală, sală de mese, bibliotecă, camere de protocol şi alte încăperi pentru diferite activităţi ale parohiei. (suprafaţă utilă desfăşurată pe două nivele, 350 mp.) Actualmente, complexul parohial este parţial definitivat (doar parterul). Nadajduim ca în cursul anului 2012 să fie terminat.Tot în această perioadă biserica şi-a recăpătat proprietăţile : 10,36 ha. de de teren din cele 12 ha deţinute în trecut.Apreciem colaborarea deosebită cu autorităţile publice locale care periodic şi-au manifestat grija faţă de biserică, prin ajutoare financiare şi materiale pe care le-au acordat.
Sigur , despre o biserică cu 170 de ani de existenţă, se pot spune foarte multe, acestea fiind doar câteva din momentele importante ale existenţei ei, dar peste toate rămâne dragostea credincioşilor faţă de locaşul sfânt, vrednicia preoţilor slujitori şi mândria tuturor de a fi îngrijit şi înfrumuseţat un locaş în care cu drag , în duminici şi în sărbători venim şi ne rugăm lui Dumnezeu.
